lance
/'lan.ʧe/Etimologie
Din italiană lancia.
Definiții
- veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lance | lănci |
| genitiv-dativ | lăncii | lăncilor |
| vocativ | lance | lăncilor |
| articulat | lancea | lăncile |