laibăr
/ˈlaj.bər/Etimologie
Din dialectul săsesc leibel.
Definiții
- haină țărănească (de postav) scurtă până în talie, strânsă pe corp și de obicei fără mâneci; lăibărac.
- manta lungă și largă pe care o purtau odinioară boierii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | laibăr | laibăre |
| genitiv-dativ | laibărului | laibărelor |
| vocativ | laibărule | laibărelor |
| articulat | laibărul | laibărele |