labirint
/la.bi'rint/Etimologie
Din franceză labyrinthe < latină labyrinthus.
Definiții
- construcție cu un mare număr de camere și de galerii, în care orientarea este extrem de dificilă; dedal.
- grup decorativ de arbuști care alcătuiesc alei întortocheate.
- (fig.) încurcătură, încâlcitură de drumuri în care te orientezi cu greutate; (p.ext.) problemă, situație încurcată, fără ieșire.
- (tehn.) dispozitiv format din camere și compartimente foarte înguste, folosit în diverse instalații pentru a lungi parcursul unui fluid și a-i diminua astfel viteza.
- totalitatea cavităților (și a organelor) care formează urechea internă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | labirint | labirinturi |
| genitiv-dativ | labirintului | labirinturilor |
| vocativ | labirintule | labirinturilor |
| articulat | labirintul | labirinturile |