labiolectură
/la.bi.o.lek'tu.rə/Etimologie
Din labi (al) + lectură.
Definiții
- aptitudine de a înțelege vorbirea după mișcările buzelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | labiolectură | — |
| genitiv-dativ | labiolecturii | — |
| vocativ | labiolectură | — |
| articulat | labiolectura | — |