labilitate
/la.bi.li'ta.te/Etimologie
Din franceză labilité. Confer germană Labilität.
Definiții
- (livr.) însușirea de a fi labil.
- (fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil.
- (biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | labilitate | — |
| genitiv-dativ | labilității | — |
| vocativ | labilitate | — |
| articulat | labilitatea | — |