lăutoare
/lə.u'to̯a.re/Etimologie
Din lăut + sufixul -oare.
Definiții
- (reg.) lăut, lăutură; apă (fiartă cu leșie) pentru spălat pe cap.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăutoare | lăutori |
| genitiv-dativ | lăutorii | lăutorilor |
| vocativ | lăutoare | lăutorilor |
| articulat | lăutoarea | lăutorile |