lătrător
/lə.trə'tor/Etimologie
Din a lătra + sufixul -ător.
Definiții
- (rar; despre câini) care latră.
- (fig.) (despre felul de a vorbi al cuiva) asemănător cu un lătrat.
Din a lătra + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lătrător | lătrători |
| genitiv-dativ | lătrătorului | lătrătorilor |
| vocativ | lătrătorule | lătrătorilor |
| articulat | lătrătorul | lătrătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică