lăstar
/ləs'tar/Etimologie
Din bulgară ластар (lastar).
Definiții
- (adesea fig.) ramură tânără care se dezvoltă din rădăcina sau tulpina unei plante lemnoase.
- (la pl.) copăcei tineri, crescuți după tăierea unei păduri (din cioturile rămase).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăstar | lăstari |
| genitiv-dativ | lăstarului | lăstarilor |
| vocativ | lăstarule | lăstarilor |
| articulat | lăstarul | lăstarii |