lăsnicior
/ləs.ni'ʧjor/Etimologie
Origine incertă. Poate în legătură cu sârbocroată lasina.
Definiții
- (bot.) (Solanum dulcamara) plantă cu tulpina agățătoare, cu flori violete, cu fructe în formă de boabe roșii la maturitate, a cărei tulpină se întrebuințează în ceaiuri medicinale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăsnicior | lăsniciori |
| genitiv-dativ | lăsniciorului | lăsniciorilor |
| vocativ | lăsniciorule | lăsniciorilor |
| articulat | lăsniciorul | lăsniciorii |
Sinonime: (bot.) (reg.) zârnă, buruiană-de-dalac, patlagină-de-dalac, vița-corcilor, vița-evreilor