lăptucă
/ləp'tu.kə/Etimologie
Din latină lactūca. Înrudit cu italiană lattuga, provensală lachuga, franceză laitue și spaniolă lechuga.
Definiții
- (bot.) (Lactuca sativa) plantă erbacee legumicolă ale cărei frunze (dispuse în formă de rozetă, alcătuind la unele varietăți o căpățână) sunt comestibile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lăptucă | lăptuci |
| genitiv-dativ | lăptucii | lăptucilor |
| vocativ | lăptucă, lăptuco | lăptucilor |
| articulat | lăptuca | lăptucii |
Sinonime: (bot.) salată, (Mold.) marulă