lămâiță
/lə.mɨˈi.ʦə/Etimologie
Din lămâie + sufixul -iță.
Definiții
- (bot.) (Philadelphus coronarius) arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie.
- (bot.) (Lippia citriodora sau Aloysia triphylla) plantă arbustivă cu frunze dințate, ascuțite la vârf și cu flori roșii, albe, purpurii sau liliachii, plăcut mirositoare.
- (spec.) floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | lămâiță | lămâițe |
| genitiv-dativ | lămâiței | lămâițelor |
| vocativ | lămâiță | lămâițelor |
| articulat | lămâița | lămâițele |
Sinonime: 1: (bot.) (reg.) sirinderică, 2: (bot.) verbină