← înapoi la căutare

lăibăruț

/ləj.bəˈruʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din laibăr + sufixul -uț.

Definiții

  1. lăibăraș.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativlăibăruțlăibăruțe
genitiv-dativlăibăruțuluilăibăruțelor
vocativlăibăruțulelăibăruțelor
articulatlăibăruțullăibăruțele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică