king
Etimologie
Împrumtat din engleză king, qing < mandarină 磬 (qìng).
Definiții
- (muz.) vechi instrument muzical chinezesc, constând dintr-un șir de pietre așezate pe un cadru, care, lovite cu un bastonaș, produc sunete diferite.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | king | — |
| genitiv-dativ | kingului | — |
| articulat | kingul | — |