juvelnic
/ʒu.vel'nik/Etimologie
Etimologie necunoscută.
Definiții
- (reg.) construcție de scânduri, nuiele sau stuf, folosită pentru păstrarea peștelui viu în apă.
- unealtă de pescuit confecționată din plasă sau din nuiele, în formă de coș sau sac.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juvelnic | juvelnice |
| genitiv-dativ | juvelnicului | juvelnicelor |
| vocativ | juvelnicule | juvelnicelor |
| articulat | juvelnicul | juvelnicele |