verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină justificare, franceză justifier.
Definiții
- (v.tranz.) a arăta că ceva este just, legitim, a demonstra justețea unui lucru; a îndreptăți; a motiva.
- (v.refl.) a da explicații cu privire la o atitudine, o acțiune etc; a se dezvinovăți.
- (v.tranz.) a dovedi întrebuințarea legală a unor sume de bani, a unor materiale etc.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru justifica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | justifica | justificau |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru justifica.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru justifica.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru justifica.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru justifica.