justiție
/ʒus'ti.ʦi.e/Etimologie
Din franceză justice < latină justitia.
Definiții
- totalitatea organelor de jurisdicție dintr-un stat; ansamblul legilor și al instanțelor judecătorești; sistemul de funcționare a acestor instanțe.
- una dintre formele fundamentale ale activității statului, care constă în judecarea pricinilor civile sau penale și în aplicarea pedepselor prevăzute de lege.
- dreptate, echitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | justiție | — |
| genitiv-dativ | justiției | — |
| vocativ | justiție | — |
| articulat | justiția | — |