jurător
/ʒu.rə'tor/Etimologie
Din a jura + sufixul -ător.
Definiții
- (înv. și pop.) persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jurător | jurători |
| genitiv-dativ | jurătorului | jurătorilor |
| vocativ | jurătorule | jurătorilor |
| articulat | jurătorul | jurătorii |