jurătoare
/ʒu.rə'to̯a.re/Etimologie
Din jurător.
Definiții
- (înv. și pop.) persoană care jură în calitate de martor în fața unei instanțe judiciare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jurătoare | jurătoare |
| genitiv-dativ | jurătoarei | jurătoarelor |
| vocativ | jurătoareo | jurătoarelor |
| articulat | jurătoarea | jurătoarele |