jurubiță
/ʒu.ru'bi.ʦə/Etimologie
Din jirebie + sufixul -iță.
Definiții
- scul mic din fire textile înfășurate în spire de o anumită lungime, constituind unități de măsură în filatură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jurubiță | jurubițe |
| genitiv-dativ | jurubiței | jurubițelor |
| vocativ | jurubiță | jurubițelor |
| articulat | jurubița | jurubițele |