jurisdicție
/ʒu.ris'dik.ʦi.e/Etimologie
Din franceză juridiction < latină jurisdictio.
Definiții
- putere, competență de a judeca a unui judecător sau a unei instanțe.
- totalitatea instanțelor judecătorești de același grad.
- ansamblul organelor care au competența de a judeca pricini de aceeași categorie.
- teritoriu în care un judecător sau o instanță judecătorească își exercită puterea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jurisdicție | jurisdicții |
| genitiv-dativ | jurisdicției | jurisdicțiilor |
| vocativ | jurisdicție | jurisdicțiilor |
| articulat | jurisdicția | jurisdicțiile |