verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină jurare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ.
- (v.tranz.) a întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
- (v.refl.) a promite prin jurământ.
- (v.refl.) (pop.) a se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
- (v.tranz.) (pop.) a ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru jura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | jura | jurau |
Sinonime: 1: (înv.) se făgădui, se jurui, sufleți, 4: afurisi, blestema, 5: conjura, implora
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din franceză jury.
Definiții
- (astăzi rar) jurat.
- spațiu în mijlocul căruia se află cineva sau ceva; împrejurime; vecinătate.
- (pop.) jurământ.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | jur | juri |
| genitiv-dativ | jurului | jurilor |
| vocativ | jurule | jurilor |
| articulat | jurul | jurii |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a II-a singular la prezent pentru jura.
- forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru jura.