Etimologie

Din latină jurare.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a afirma, a declara ceva sub jurământ, a depune un jurământ.
2. (v.tranz.) a întări, a confirma la judecată, prin jurământ, o depoziție sau o mărturie.
3. (v.refl.) a promite prin jurământ.
4. (v.refl.) (pop.) a se afurisi, a se blestema (pentru a întări cele afirmate).
5. (v.tranz.) (pop.) a ruga pe cineva cu stăruință; a implora, a conjura.
6. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru jura.

Exemple

• Jura fedilitate.
• Jur!

Declinare

Sinonime: 1: (înv.) se făgădui, se jurui, sufleți, 4: afurisi, blestema, 5: conjura, implora

Etimologie

Din jura.

Definiții

1. forma de persoana a I-a plural la prezent pentru jura.
2. forma de persoana a I-a plural la conjunctiv prezent pentru jura.

Etimologie

Din jura.

Definiții

1. forma de persoana a I-a singular la imperfect pentru jura.
2. forma de persoana a I-a plural la imperfect pentru jura.