juncuță
/ʒun'ku.ʦə/Etimologie
Din juncă + sufixul -uță.
Definiții
- diminutiv al lui juncă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juncuță | juncuțe |
| genitiv-dativ | juncuței | juncuțelor |
| vocativ | juncuță | juncuțelor |
| articulat | juncuța | juncuțele |
Din juncă + sufixul -uță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juncuță | juncuțe |
| genitiv-dativ | juncuței | juncuțelor |
| vocativ | juncuță | juncuțelor |
| articulat | juncuța | juncuțele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică