juncuț
/ʒun'kuʦ/Etimologie
Din junc + sufixul -uț.
Definiții
- juncușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juncuț | juncuți |
| genitiv-dativ | juncuțului | juncuților |
| vocativ | juncuțule | juncuților |
| articulat | juncuțul | juncuții |
Din junc + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juncuț | juncuți |
| genitiv-dativ | juncuțului | juncuților |
| vocativ | juncuțule | juncuților |
| articulat | juncuțul | juncuții |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică