juncușor
/ʒun.ku'ʃor/Etimologie
Din junc + sufixul -ușor.
Definiții
- diminutiv al lui junc; juncuț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | juncușor | juncușori |
| genitiv-dativ | juncușorului | juncușorilor |
| vocativ | juncușorule | juncușorilor |
| articulat | juncușorul | juncușorii |