jumară
/ʒu'ma.rə/Etimologie
Din bulgară жумeрки (žumerki), germană Schmarren.
Definiții
- (mai ales la pl.) resturile (comestibile) rezultate din topirea slăninii, a osânzei sau a seului.
- (la pl.) mâncare făcută din ouă bătute și prăjite în grăsime; papară, scrob.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jumară | jumări |
| genitiv-dativ | jumării | jumărilor |
| vocativ | jumară | jumărilor |
| articulat | jumara | jumările |