jumătățare
/ʒu.mə.tə'ʦa.re/Etimologie
Din jumătăța.
Definiții
- acțiunea de a jumătăța și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jumătățare | jumătățări |
| genitiv-dativ | jumătățării | jumătățărilor |
| articulat | jumătățarea | jumătățările |
Din jumătăța.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jumătățare | jumătățări |
| genitiv-dativ | jumătățării | jumătățărilor |
| articulat | jumătățarea | jumătățările |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică