jujeu
/ʒu'ʒew/Etimologie
Din sârbocroată žežej.
Definiții
- jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri și să intre în locurile cultivate; jug.
- bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jujeu | jujeie |
| genitiv-dativ | jujeului | jujeielor |
| vocativ | jujeule | jujeielor |
| articulat | jujeul | jujeiele |