joncțiune
/ʒonk.ʦi'u.ne/Etimologie
Din franceză jonction.
Definiții
- legătură, unire; (concr.) locul unde se realizează legătura, unirea unor părți, unor elemente etc.
- (electron.) zonă de contact între două regiuni cu mecanisme diferite de conducție ale unui semiconductor, între doi semiconductori sau între un metal și un semiconductor.
- (lingv.) mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele unei propoziții sau fraze, care constă în legarea lor prin cuvinte ajutătoare.
- (mil.) loc unde se realizează legătura dintre flancurile dispozitivelor de luptă a două unități militare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | joncțiune | joncțiuni |
| genitiv-dativ | joncțiunii | joncțiunilor |
| vocativ | joncțiune | joncțiunilor |
| articulat | joncțiunea | joncțiunile |