jigală
/ʒi'ga.lə/Etimologie
Din ucraineană жyхало (žyhalo).
Definiții
- (înv. și reg.) cui întors la vârf și înfierbântat, cu care se găuresc ciubucele sau se decorează diverse obiecte de lemn.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | jigală | jigale |
| genitiv-dativ | jigalei | jigalelor |
| vocativ | jigală | jigalelor |
| articulat | jigala | jigalele |