izoclină
/i.zo'kli.nə/Etimologie
Din franceză isocline.
Definiții
- linie care unește, pe o hartă, punctele care au aceeași înclinație magnetică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | izoclină | izocline |
| genitiv-dativ | izoclinei | izoclinelor |
| vocativ | izoclină | izoclinelor |
| articulat | izoclina | izoclinele |