izmă
/'iz.mə/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate dintr-o variantă a lui δυόσμος (dyósmos) din neogreacă.
Definiții
- (bot.) (Mentha x piperita) plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | izmă | — |
| genitiv-dativ | izmei | — |
| vocativ | izmă | — |
| articulat | izma | — |
Sinonime: (bot.) mentă