← înapoi la căutare

izbutire

/iz.bu'ti.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a izbuti.

Definiții

  1. acțiunea de a izbuti și rezultatul ei; succes, reușită, izbândă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativizbutireizbutiri
genitiv-dativizbutiriiizbutirilor
vocativizbutireizbutirilor
articulatizbutireaizbutirile

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică