izbăvitor
/iz.bə.vi'tor/Etimologie
Din a (se) izbăvi + sufixul -tor.
Definiții
- (pop.) persoană care izbăvește; salvator, mântuitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | izbăvitor | izbăvitori |
| genitiv-dativ | izbăvitorului | izbăvitorilor |
| vocativ | izbăvitorule | izbăvitorilor |
| articulat | izbăvitorul | izbăvitorii |