← înapoi la căutare

izbăvitoare

/iz.bə.vi'to̯a.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din izbăvitor.

Definiții

  1. (pop.) persoană care izbăvește; salvatoare, mântuitoare.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativizbăvitoareizbăvitoare
genitiv-dativizbăvitoareiizbăvitoarelor
vocativizbăvitoareoizbăvitoarelor
articulatizbăvitoareaizbăvitoarele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică