izbăvire
/iz.bə'vi.re/Etimologie
Din a (se) izbăvi.
Definiții
- (pop.) acțiunea de a (se) izbăvi și rezultatul ei; scăpare, salvare, mântuire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | izbăvire | izbăviri |
| genitiv-dativ | izbăvirii | izbăvirilor |
| vocativ | izbăvire | izbăvirilor |
| articulat | izbăvirea | izbăvirile |