iuțeală
/ju'ʦe̯a.lə/Etimologie
Din a iuți + sufixul -eală.
Definiții
- caracterul a ceea ce este iute, grabă cu care se mișcă cineva sau ceva; viteză (mare); repeziciune.
- gust înțepător, pișcător, picant.
- mânie; violență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iuțeală | iuțeli |
| genitiv-dativ | iuțelii | iuțelilor |
| vocativ | iuțeală | iuțelilor |
| articulat | iuțeala | iuțelile |