itinerar
/i.ti.ne'rar/Etimologie
Din franceză itinéraire < latină itinerarius.
Definiții
- drum pe care se desfășoară o călătorie, cu indicarea localităților parcurse; marșrut.
- indicator care cuprinde stațiile și orele de plecare și de sosire ale unui vehicul pe un parcurs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | itinerar | itinerare |
| genitiv-dativ | itinerarului | itinerarelor |
| vocativ | itinerarule | itinerarelor |
| articulat | itinerarul | itinerarele |