istov
/is'tov/Etimologie
Din slavă (veche) istovŭ „adevărat”.
Definiții
- (înv.) sfârșit, capăt.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | istov | — |
| genitiv-dativ | istovului | — |
| vocativ | istovule | — |
| articulat | istovul | — |
Din slavă (veche) istovŭ „adevărat”.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | istov | — |
| genitiv-dativ | istovului | — |
| vocativ | istovule | — |
| articulat | istovul | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică