isteciune
Etimologie
Din isteț + sufixul -ciune.
Definiții
- (înv.) istețime.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | isteciune | isteciuni |
| genitiv-dativ | isteciunii | isteciunilor |
| vocativ | isteciune | isteciunilor |
| articulat | isteciunea | isteciunile |
Din isteț + sufixul -ciune.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | isteciune | isteciuni |
| genitiv-dativ | isteciunii | isteciunilor |
| vocativ | isteciune | isteciunilor |
| articulat | isteciunea | isteciunile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică