istețime
/is.te'ʦi.me/Etimologie
Din isteț + sufixul -ime.
Definiții
- agerime (de minte), iscusință, pricepere, vioiciune, ingeniozitate, isteție, isteciune, perspicacitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | istețime | istețimi |
| genitiv-dativ | istețimii | istețimilor |
| vocativ | istețime | istețimilor |
| articulat | istețimea | istețimile |