ispravnic
/is'prav.nik/Etimologie
Din bulgară изправник (izpravnik), rusă исправник (ispravnik).
Definiții
- dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ispravnic | ispravnici |
| genitiv-dativ | ispravnicului | ispravnicilor |
| vocativ | ispravnicule | ispravnicilor |
| articulat | ispravnicul | ispravnicii |