← înapoi la căutare

isprăvnici

/is.prəv.ni'ʧi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din ispravnic.

Definiții

  1. (v.intranz.) a administra, a conduce în calitate de ispravnic.
  2. (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni ispravnic.

Declinare

CazSingularPlural
verbisprăvniceaisprăvniceau

ispravnic

/is'prav.nik/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din bulgară изправник (izpravnik), rusă исправник (ispravnik).

Definiții

  1. dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativispravnicispravnici
genitiv-dativispravniculuiispravnicilor
vocativispravniculeispravnicilor
articulatispravniculispravnicii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică