substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din bulgară изправник (izpravnik), rusă исправник (ispravnik).
Definiții
- dregător care aducea la îndeplinire o poruncă domnească sau (mai târziu) care conducea, ca reprezentant al domnului, un județ sau un ținut.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ispravnic | ispravnici |
| genitiv-dativ | ispravnicului | ispravnicilor |
| vocativ | ispravnicule | ispravnicilor |
| articulat | ispravnicul | ispravnicii |
isprăvnici
/is.prəv.ni'ʧi/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) a administra, a conduce în calitate de ispravnic.
- (v.tranz. și refl.) a face sau a deveni ispravnic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | isprăvnicea | isprăvniceau |