isprăvnicel
/is.prəv.ni'ʧel/Etimologie
Din ispravnic + sufixul -el.
Definiții
- subaltern al vătafului care supraveghea munca argaților unei moșii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | isprăvnicel | isprăvnicei |
| genitiv-dativ | isprăvnicelului | isprăvniceilor |
| vocativ | isprăvnicelule | isprăvniceilor |
| articulat | isprăvnicelul | isprăvniceii |