isprăvire
/is.prəˈvi.re/Etimologie
Din a isprăvi.
Definiții
- acțiunea de a (se) isprăvi și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | isprăvire | isprăviri |
| genitiv-dativ | isprăvirii | isprăvirilor |
| vocativ | isprăvire | isprăvirilor |
| articulat | isprăvirea | isprăvirile |