isonar
/i.so'nar/Etimologie
Din ison + sufixul -ar.
Definiții
- (înv.) persoană care ținea isonul (la biserică).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | isonar | isonari |
| genitiv-dativ | isonarului | isonarilor |
| vocativ | isonarule | isonarilor |
| articulat | isonarul | isonarii |