ison
/i'son/Etimologie
Din neogreacă ισον (íson).
Definiții
- sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ison | isoane |
| genitiv-dativ | isonului | isoanelor |
| vocativ | isonule | isoanelor |
| articulat | isonul | isoanele |