iscoditură
/is.ko.di'tu.rə/Etimologie
Din a iscodi + sufixul -tură.
Definiții
- rarlucru iscodit; invenție, scornitură; minciună.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | iscoditură | iscodituri |
| genitiv-dativ | iscoditurii | iscoditurilor |
| vocativ | iscoditură | iscoditurilor |
| articulat | iscoditura | iscoditurile |