ironic
/i'ro.nik/Etimologie
Din franceză ironique < latină ironicus.
Definiții
- căruia îi place să facă ironii, să ia în râs; zeflemist, batjocoritor; care conține, care exprimă o ironie; înțepător.
Din franceză ironique < latină ironicus.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică