ironie
/i.ro'ni.e/Etimologie
Din franceză ironie < latină ironia.
Definiții
- vorbă, frază, expresie, afirmație care conține o ușoară batjocură la adresa cuiva sau a ceva, folosind de obicei semnificații opuse sensului lor obișnuit; zeflemea, persiflare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | ironie | ironii |
| genitiv-dativ | ironiei | ironiilor |
| vocativ | ironie | ironiilor |
| articulat | ironia | ironiile |